Until we see the morning light, Antonia Friede

[Antonia Friede]

(Posted Image)

ANTONIA RACHEL FRIEDE !
your life wouldn't be so complicated without me in it.

NUME COMPLET: Antonia Rachel Friede Reese
IDENTIATE FALSA: Maya Dealtry
VARSTA ADEVARATA: 25 de ani
VARSTA APARENTA: 22 de ani
DATA NASTERII: 3 Noiembrie 1984
LOCUL NASTERII: Berlin, Germania
PARINTI: Tata - Torben Friede; mama - Karen Friede
ALTE RUDE APROPIATE: Verisoara - Chrystal Du`Pont; verisor - Thomas Du`Pont
LIMBI CUNOSCUTE: germana, engleza, franceza, putina rusa
BAGHETA: 47 cm, fir de par de thestrel, elastica; editie unica.


PERSONALITATE:

Nepasatoare? Sarcastica? Nesuferita? Da. Nebuna? Se poate spune si asa. Fumatoare inraita? Mai mult ca sigur. Perversa? Nici nu mai incape indoiala. Rece, distanta, aeriana, necrutatoare? Toate la un loc.
You're waste deep inside, the lust and burning desire.
Pentru ea, ceea ce face este cel mai important lucru. Nu conteaza sacrificiile, nu conteaza cate persoane nevinovate mor, atata timp cat isi atinge scopurile. Intotdeauna a fost de parere ca lumea are nevoie de o schimbare in rau, pentru ca apoi sa renasca, intr-o maniera ce in momentul de fata ar fi imposibila. Necrutatoare, atunci cand vine vorba de planurile sale, nu accepta ca cineva sa ii stea in cale. Nu se sfieste sa omoare, daca asa considera de cuviinta, fara sa se bucure sau sa-i para rau de cei a caror viata se sfarseste din cauza ei. Intotdeauna a urmat cele doua reguli elementare, ucizi sau esti ucis si cel mai puternic supravietuieste.
Perversa in orice moment. Intotdeauna a adorat sa se foloseasca de fizic pentru a urmari cum barbatii se degradeaza in ultimul hal, atunci cand vine vorba de o femeie frumoasa. Nu se sfieste sa faca nimic si chiar se vinde pentru sume frumusele, desi banii nu au reprezentat niciodata o problema pentru ea. Ii joaca pe cei din jur pe degete, fara sa se lase, la randul ei, atrasa de cineva, decat in mod fizic. Nu crede in toate povestile cu dragoste adevarata si eterna, iar din acest motiv nu a cautat niciodata mai mult decat nopti lungi de distractie, terminate, de obicei, cu omorarea celui ce i-a oferit cateva momente de placere.
She's a devil in disguise - you can see it in her eyes.
Se enerveaza foarte repede, iar cand acest lucru se intampla, trebuie sa pui o distanta cat mai mare intre ea si tine. Unii oameni ar considera-o de-a dreptul isterica, inca din timpul scolii, atunci cand nu primeste pe tava tot ceea ce-si doreste. Actioneaza impulsiv, pentru ca apoi sa regrete cele facute, dar nu se poate spune ca invata vreodata din greseli. Inca se poarta ca o adolescenta uneori; rabdarea nu a fost niciodata punctul ei forte, iar din acest motiv cei care nu pot sa tina pasul cu ea sfarsesc rau. Energica si oarecum aeriana, viseaza la lucruri greu sau chiar imposibil de infaptuit. Acest lucru nu-i taie insa din elan. Nu poti sa o vezi niciodata stand locului, intotdeauna trebuie sa puna un plan la punct, sa urmareasca pe cineva, sa scrie un raport, sa poarte o discutie cu unul dintre Devoratori sau macar sa se imbete pana cand nu mai stie nici cum o cheama. Vicioasa, ii place sa fumeze si sa bea, nu neaparat pentru ca ar simtii nevoia sau nu ar putea sa se abtina, ci pur si simplu pentru ca-i place sa simta degradarea umana prin fiecare por al pielii.
Are slabiciuni, desigur, ca fiecare persoana. Rar se increde in cineva, dar, cand face acest lucru, ar fi in stare sa-si riste si viata pentru acel om, din pur interes sau .. din ceva mai mult. Nu este usor de ranit, iar daca cineva reuseste sa o faca, se razbuna in cel mai cumplit mod cu putinta, fara a arata vreun sentiment. Prea increzatoare in propriile forte, se asteapta sa poata sa faca orice, oricand, fara niciun pic de ajutor din partea celorlalti. Din punctul ei de vedere, ceilalti Devoratori sunt doar niste marionete pe care le foloseste atunci cand are nevoie de ele, fara sa dea macar o ceapa degerata pe ele. Isi asuma fiecare esec dar si fiecare victorie si refuza sa ramana vreodata indatorata cuiva.
I don't believe in fairytales and no one wants to go to hell.
Inteligenta, desi la prima vedere ar putea sa para mult prea copilaroasa si nesigura pe sine pentru a fi Lidera Devoratorilor. Ii place sa se joace cu focul si nu o data s-a ars. Cateodata face intentionat ca situatia sa fie in defavoarea sa, pentru ca apoi victoria sa fie de doua ori mai dulce. Nu stie sa piarda si reactioneaza urat de fiecare data cand cineva profita de acest lucru, pentru a o irita. Adora sa-i ia peste picior pe cei din jur, iar pana acum, doar o singura persoana a fost in stare sa o calce la randul sau pe codita atat de tare incat aproape sa renunte.
Putin complexata de faptul ca e vampir, desi nu ar arata acest lucru niciodata. Isi trateaza semenii cu indiferenta, ba chiar ii dispretuieste putin, si nu intra de buna voie intr-o discutie in care e implicat un alt vampir. Se foloseste mai des de forta fizica decat de vraji. Considera ca viata e doar un joc cu grafica depasita, iar fiecare om doar un personaj ce trebuie sa se acomodeze cu rolul sau si sa incerce sa-l joace cat mai bine.
Nu uita niciodata; daca ai calcat stramb, fi sigur ca nu o sa se arate iertatoare. Perfectionista, atat cu ea, cat si cu ceilalti, nu accepta ca ceva sa nu-i iasa decat vrea. Distructiva si autodistructiva.

LIKES:
zapada abia depusa
noptile cu luna plina
hainele lejere si seducatoare in acelasi timp
vanatorile nocturne
tara ei de origine
vodka ruseasca
persoanele determinate
camasile si cravatele
felinele - in special leoparzii
Hogwarts-ul; casa Viperinilor
Potiunile si Transfigurarile
parul tuns scurt
invocatiile si vrajile puternice
pasarile care au viteza mare
tunetele si fulgerele
crinii imperiali
contradictiile
luptele in care e in minoritate
coltii ei de vampir
agilitatea si eleganta
surprizele, cand nu ii sunt facute ei
lucrurile care sunt mai mult decat par la prima vedere
tigarile de firma si alcoolul
senzatia de dezintegrare interioara
vremea placuta
Lucifer

DISLIKES:
frigul exagerat
ploaia si noroiul
zgomotele foarte puternice
un anumit psihopat
vampirii, in general, si varcolacii
inaltimile
spatiile inchise
apa adanca
nesiguranta, asteptarile
copii mici
culorile aprinse
psihologia, legilimantia
romanele siropoase de dragoste
momentele in care este contrazisa
tradarile
sangele sintetic
majoritatea oamenilor
zilele de toamna si de iarna
soarele puternic (doar de cand e vampir)

---------------------------------------------------------
FEELING DEMONIC HARMONIC IN A NO GO ZONE

JACK LOVES HIS TRAGEDY, QUEEN HER DESIRES
YOU LOOK WELL SUITED LIKE YOU CAME TO WIN
LUST, SPITE AND MALICE, YOUR DEGREES OF SKIN
WRAP ME IN YOUR TRAUMA AND I MAY JUST GIVE YOU MINE

[Antonia Friede]

(Posted Image)
SHOOT LOVE, IT'S BLOOD THAT MATTERS !
this time, this place, misused mistakes, too long, too late, who was i to make you wait?

TRECUT.


Mai era foarte putin pana la Craciun. Peste tot zburau fulgi adevarati, in ciuda temperaturii ridicate din castel, beteala acoperea aproape fiecare centimetru patrat din coridoare iar armurile de pe margine, impodobite corespunzator, se plimbau de colo-colo cu sacuri mari, din matase visinie, impartind cadouri elevilor care fusesera cuminti (si chiar celor care facusera prostii de-a lungul anului). Buna dispozitie parea sa pluteasca in aer, pentru ca, spre deosebire de alte zile, nimeni nu blestema, nimeni nu bombanea, nimeni nu barfea, ci toti se plimbau relaxati pe coridoare, cu zambetele pe buze. Se simtea sfarsitul orelor si venirea mult-asteptatei vacante.
Clatina din cap la vederea tuturor acelor chipuri fericire, mergand chiar pe mijlocul coridorului, urmata indeaproape de cele doua fete de aceiasi varsta cu ea, care o urmareau pretutindeni. Era atat de placut sa simta privirile tuturor atintite asupra sa in timp ce pasea maiestoasa, cu parul blond stralucind discret in lumina palida a soarelui ce intra pe ferestrele larg deschise. Devenise un fel de legenda, atat din cauza personalitatii sale cat si a nenumaratelor buclucuri in care intrase. Iar motivul pentru care ura aceasta perioada din an – pe langa fericirea generala – era ca trei sferturi, daca nu si mai mult, dintre baieti o intrebasera daca nu vroia sa mearga cu ei la bal, chiar si unii dintre acei Capitani la Vajhat dupa care toate fetele suspinau. Si desigur ca ii refuzase pe toti, din simplul motiv ca nu vroia sa-si stirbeasca mandria iesind cu orice pampalau.
Isi aranja cu atentie roba de un albastru deschis, ferindu-se cu agilitate din calea unei armuri care avusese neinspirata idee de a face un pas nesigur chiar in acel moment, pentru a-i da unei boboace un pachetel frumos infasurat in panza verde. Cu privirea inca atintita asupra acelei armuri, nu observa ca se apropiase periculos de mult de un baiat cu vreo doi ani mai mare decat ea, care venea din partea opusa – si care, dupa cum observasera cei prezenti, nu era nici el tocmai atent la drumul pe care mergea.
Inevitabilul se produse. Se ciocnira unul de altul cu destula violenta; baiatul se clatina pe picioare, reusind sa se redreseze in ultima secunda, iar Antonia se dadu cu cativa pasi in spate, sprijinindu-se de una dintre prietenele sale ca sa nu cada pe podea. Toti cei care treceau pe langa ei se oprira brusc, urmarind interesati scena: probabil ca nu se intampla intotdeauna ca un prost sa intre in vedeta scolii .. sau, din punctul de vedere al fetelor, invers, pentru ca Antonia observa imediat privirile pe care toate fetele le aruncau individului, de parca ar fi vrut sa-l manance din priviri. Il studie dezinteresata, insistand asupra partilor negative: parul mult prea ciufulit sau postura caraghioasa, dupa parerea sa, de parca era gata sa se impiedice dintr-o secunda intr-alta. Plus aerul de betiv pe care-l avea. Pufni, apropiindu-se din nou de el, cu mainile in solduri.
"Uita-te pe unde mergi, idiotule!" bombani, aplecandu-se spre una dintre prietenele sale care-i spuse entuziasmata un nume. Se incrunta. Auzise de el, desigur, probabil ca el era tipu` care schimbase doua scoli in sase ani, pentru ca acum sa ajunga aici. Era vedeta prin simplul fapt ca era nou, nici nu mai conta cum arata. Isi dadu parul blond pe spate in timp ce-l studia din nou, fara jena, plescaind nemultumita din limba.
"Reese, nu?" intreba pe un ton nevinovat, de parca nu tocmai i-ar fi fost spus numele lui. I se parea ei, sau suna rusesc? Uh, avea boala pe rusi de cand fostul sau prieten, original din Moskova, o inselase cu una dintre marionete majorete!
Reactia tipului nu fu deloc una intimidata, asa cum sperase ea, pentru ca, odata ce se restabili la randul lui pe propriile picioare, zbiera un "Impiedicato!" sonor, adresat ei, mai mult ca sigur. Chiar si asa, Antonia se uita mai intai in stanga si-n dreapta, ca sa se asigure ca nu mai era nimeni pe-acolo care sa fie tinta tipetelor lui. Mnu, nimeni. Facu ochii mari, caci nimeni nu mai indraznise sa o numeasca asa, alimentata si mai mult de sosotelile celor din jur care nu incetau sa sporeasca in timp ce adolescentul ii arunca o privire ciudata – care ar fi trebuit sa o intimideze probabil, dar nu o facu decat sa se enerveze si mai tare. Facu un pas spre ea, la care Antonia se dadu inapoi, trecandu-si o mana prin parul care arata ca un dezastru natural.
"Depinde cine intreaba."
Desigur, tipic baietasului neajutorat! Marai scurt, semn ca nu ii placea deloc acest raspuns, asteptand cateva secunde, in speranta ca Reese avea sa se razgandeasca si sa-i spuna ceva mai politicos, ca sa o faca sa-l ierte. Nimic. Ofta, de parca nu i-ar fi facut placere sa se ia de el, si facu un pas in fata, impungandu-l cu putere in piept, de parca ar fi vrut sa-l impinga in laturi. Bineinteles, nu avea puterea necesara, iar faptul ca tipul era cu doi ani mai mare decat ea n-o ajuta deloc, dar ignora toate acestea.
"Crede-ma, daca ti-as spune, te-ai intoarce frumusel pe calcaie si-ai pleca in secunda asta."
Nu era o replica prea inteligenta, dar macar ii determina pe toti cei din jur sa-si tina gura, in asteptarea unei replici din partea rusului. Acesta nu paru deloc deranjat, pentru ca trecu pe langa ea, cu toata relaxarea din lume, atingandu-i intentionat umarul cu al lui si facand-o sa se dea putin spre dreapta, fara nicio placere. Cele doua prietene ale ei disparusera fara urma, si observa destul de curand ca in jurul lor se facuse un cerc, de parca erau doi participanti la duel.
"Nu zau!" exclama Reese, incepand sa rada zgomotos si sa-si treaca o mana peste barbie, mai mult ca sigur ca sa rada de ea. O studie pentru cateva secunde, inainte sa-i zambeasca rautacios in coltul gurii. Mai mult ca sigur ca observase incurcatura in care se afla – nu era obisnuita ca cineva sa afle asta – asa ca adauga, inainte ca Antonia sa apuce sa spuna ceva ca sa-si spele rusinea: "Asadar?"
Adolescenta-si musca cu putere buza si facu un pas amenintator spre el, oprindu-se la vreun metru distanta. Dar de ce sa se dueleze cu el cand ar fi putut sa obtina ceva mai bun? La urma urmelor, era o vedeta, putea sa vada foarte clar acest lucru – toate privirile fetelor curgeau dupa el, asa cum se intamplau la ea cu cele ale baietilor. De ce sa nu profite de acest lucru, sa-l foloseasca suficient cat sa-l faca sa inceteze cu toate acele ironii si sa spere ca Antonia chiar il placea?
Ii zambi cum stia ea mai frumos, si, incercand sa-si ascunda sila, se apropie mai mult de el si-l lua de brat, tarandu-l departe de multime, ca sa poata sa vorbeasca in liniste.
"Daca o sa continuam aici, te asigur ca o sa fi devorat de viu de catre ele." ii sopti conspirativ la ureche, de parca i-ar fi pasat intr-adevar de acest lucru. Continua sa mearga pana cand ajunse la marginea scarilor, apoi continua, cu tonul sau obisnuit, in care se simtea o urma ademenitoare:
"Ce ar fi sa ne ajutam unul pe altul ..?"



---




PREZENT.


"Ce vant te-a lasat in pragul Hogwarts-ului, asa, flamanda si fara camin?" i se adresa ironic, timp in care isi duse mana la gat, slabindu-si cravata, apoi strecura ambele maini in buzunare, la 'loc de odihna si ferit de pacate'.
"Nu cred ca povestea vietii mele e destul de interesanta pentru tine, Reese."
'pentru tine o femeie goala, trantita in patul tau, e mult mai atractiva.' sfarsi vreun gand, intinzand mainile deasupra capului, cu o miscare lejera. Si-ar fi lasat gura sa vorbeasca fara ea, insa totusi .. nu isi putea permite sa faca o gafa in fata lui. Flamanda? Fara camin? Dar vai, devenise Nostradamus peste noapte? Nu ducea lipsa de bani, si nici nu avea sa duca vreodata, slava lui Lucifer. Probabil ca bautura il ametise, saracutul de el. Si ea patea la fel, din cand in cand, dar atunci avea grija sa ramana inchisa in camera sa, nu sa cutreiere pe coridoare populate.
Isi vari mainile in buzunare, ramanand cu privirea atintita in fata, spre perete.
Isi incrunta privirea, timp in care ochii ii ramasera lipsiti de reactie. Evident, isi analiza vampirita. Apropierea o adorase dintotdeauna, nu atat psihica, cat cea fizica. Cuteza chiar sa se desprinda de perete, apropiindu-si chipul de al ei cu un zambet tamp, tiparit, intentionat si irational, pe chip. Slabe sanse insa sa fi fost observat. Felinarul batea in alta parte, numai spre fetele lor nu.
"Din contra, vampirito.'' adauga pe un ton ragusit, punandu-se in fata sa, rezemandu-se mai apoi cu umarul drept de zidul peretelui din caramizi. Isi incrucisa bratele la piept, avand grija sa isi fereasca cravata din calea ei, in cazul in care-i trecea prin cap sa recurga la metode antice, prin sugrumare. Din cate o stia pe Friede, era in stare si de asemenea prostii.
"Sa inteleg ca .." se intrerupse, incrutandu-se; isi sprijini la randul sau umarul de perete, astfel incat sa fie fata in fata. Prefera sa vada reactia victimei, indiferent de identitatea acesteia. In plus, la Nicholas chiar avea ce sa vada, din fericire. Descoperise de ceva timp ca cei mai aratosi barbati erau chiar cei psihopati. Probabil ca nebunia le dadea o aura pe care ceilalti nu o aveau.
"Te intereseaza persoana mea?" Era convinsa ca Reese nu dadea nici o ceapa degerata pe ea - aici chiar semanau -, insa .. raspunsul acestuia avea sa ii confirme banuiala. Sau nu. Barbatul era in stare de orice, asta era sigur.
Si din nou, ea punea intrebari absurde.
"Nu persoana in sine ..." ii explica el, sorbind-o din privi, plimbandu-si capul din capul acesteia pana la partea inferioara, apoi urca din nou, intalnindu-i ochii. Desi poate ca si aspectul fizic conta, oarecum, nu acesta era motivul.
"Ci intentiile acesteia."
'si e o mare diferenta intre ele' isi termina in gand, in asteptarea unei reactii din partea sa. Desi era convins ca Friede nu urma sa-i dezvaluie lui motivul pentru care ea ajunsese aici, cum si pentru ce, la fel cum nici nu se astepta sa-i vorbeasca despre viata ei sentimentala. Nu erau amici, nu erau, nici macar, tovarasi de drum. Fiecare traia in lumi diferite, intamplarea daduse ca sa se intalneasca in seara aceea.



---



Se indrepta spre birou, trantindu-se pe unul dintre cele doua fotolii asezate fata in fata cu unul mai mare, unde ar fi trebuit sa stea Reese la acea ora. Arunca o privirea la ceas. Probabil ca-si plangea singur de mila, abia tarandu-si picioarele, cu o cana cu cafea sau cu o sticla cu vodka in mana. Cata degradare umana! Clatina din cap in semn de dezaprobare, facandu-se mai comoda, ba chiar isi permise sa-si urce picioarele pe birou, fara sa-i pese ca murdarea niste pergamente asezate pana atunci in mod ordonat.
"Ia sa vedem, Reese, stii povestea soarecelui si-a pisicii?"
Murmura doar pentru ea, constienta ca barbatul nu avea cum sa o auda - la urma urmelor, nici macar nu se afla acolo. Isi scoase bagheta din buzunarul robei, indreptand-o spre draperiile din fata ferestrei; ca la un semn, acestea acoperira aproape toata lumina naturala, astfel incat sa nu existe riscul ca soarele sa apara brusc si sa ii vina de hac. Nu putea sa-i ofere satisfactia asta. Incepu sa se joace cu bagheta printre degete in timp ce inchidea lenesa ochii, bucurandu-se de senzatia aceea placuta care-i inunadase intreg corpul. Era chiar bine asa, temperatura era potrivita iar camera era izolata fonic.
Singura problema era ca, neavand ce sa faca, mintea sa functiona chiar mai repede decat de obicei. Iar toate gandurile erau despre torturarea lui Reese, in diverse moduri, de la folosirea cianurii pana la trasul in teapa - medieval dar eficient, deci cui ii pasa de barbaritate? Nu era sigura ca avea sa se poata abtine. Numai cand isi amintea simtea cum se cutremura de furie, de sila, si - lucru care nu-i placea - de nesiguranta. Chiar nu stia ce avea sa faca in continuare, pentru ca nu planificase nimic.


[ ... ]


"Te-a inselat sau te-a parasit pentru alta?"
"Cum ai ghicit? Ce pot sa zic, s-a dus la alta iar eu am venit sa ma consolez cu tine .." ii facu plictisita jocul, rotind paharul printre degete in timp ce-l urmarea cum se aseza in fata ei.
Vai, dar nu era admirabil gestul ei? Ti-era imposibil sa nu simpatizezi o astfel de creatura demna de atata ironie. In spatele femeii seducatoare se ascundea insa un suflet de copil prea repede maturizat. O citea, la fel de usor cum dadea paginile unei carti care nu-l interesa. Antonia era genul de vampirita care isi construia un zid de aroganta pentru a-si proteja orice dezamagire, orice impuls necontrolat, orice emotie. Tipic vampirilor sa nu simta, sa nu gandeasca. Pentru ca intotdeauna s-a stiuat faptul ca creierul - uman sau nu - este in stransa legatura cu actiunile si cu sentimentele. Apoi, cazi prada instinctului primar de pradator sau prada, reactionezi in consecinta fiecarui influx nedorit, dar imposibil de a fi stopat.
"M-ai prins in toane bune.." adauga pe un ton putin ragusit, din cauza tigarilor, evident, dragandu-si dupa aceea glasul pentru a reveni la cel normal. Isi duse mana la gura, tusind pentru a-si reveni la firea lui normala, dupa care dadu pe gat intregul pahar de votka, asa cum statea in obiceiul rusilor sa deguste totul dintr-o inghititura.
"Trebuie sa-ti spun ceva .."



---



"Ciudat modul in care tu ti-ai dorit intotdeauna lucrurile pe care eu nu le vroiam."
Nu era un repros, mai degraba o constatare linistita.
Isi inalta pe jumatate capul, ramanand cu privirea atintita asupra cerului. Luna era chiar frumoasa in acea noapte, trebuia sa recunoasca. Oh, unde era acum Romeo al ei care sa ii cante serenade la balcon, sa se lase intr-un genunchi si sa-i marturiseasca dragoste pentru totdeauna - sau pana cand moartea o sa-l ia in ghearele ei? Nu, ea se alesese doar cu un psihopat ce incerca acum probabil sa ghiceasca un raspuns in stele care sa ii arate ce sa faca in continuare. Ei, probabil ca aceasta era pedeapsa ei pentru toate crimele pe care le comisese de-a lungul timpului.
Plescai in cele din urma din limba, in semn de nerabdare, desprinzandu-se cu spatele de perete, cu mainile ascunse inca in interiorul buzunarelor. Se misca lent si gratios pana cand ajunse in fata lui Reese, masurandu-l din priviri, de parca ar fi vrut sa-si dea cat isi dea seama cat valora de fapt. Isi daduse seama ce avea de facut in privinta lui, dar asta nu insemna ca nu se simtea ciudat sa se gandeasca la asta. Oare i s-ar fi potrivit? Sau l-ar fi facut si mai ciudat decat acum? Ar fi fost de rau sau de bine? Ar fi ascultat-o sau ar fi atacat-o? Cand vine vorba de un om ca Reese, ai o singura intrebare - o sa mearga totul bine? - si mii de raspunsuri posibile.
Isi puse ambele maini pe umerii lui, ridicandu-se pe varfuri ca sa ajunga la aceiasi inaltime. Ca aproape de fiecare data, privirea ii fu atrasa de cravata ce atarna dezordonata, aratand mai degraba a ustensila de spanzurat decat a obiect vestimentar. Zambi sadic. Ce putea sa spuna, asta era specialitatea ei.
" .. sau invers." adauga dupa un timp care paru o vesnicie, nefiind sigura daca Reese avea sa faca legatura intre cele doua. Brusc, isi infipse gherutele in cravata lui si-l forta sa faca o mica pirueta, in asa fel incat sa faca schimb de locuri: ea lipita de perete, inghesuita de-a dreptul intre aceste si corpul barbatului, care era practic lipit de-al ei. Zambetul ei, in loc de o scuza, fu unul pervers. Se spunea ca in astfel de momente vampirii trebuiau sa para cat mai seducatori cu putinta, ca sa-si vrajeasca victimele. Ea de ce ar fi facut o exceptie de la regula?
Il mirosi, de parca ar fi vrut sa se adauge ca totul era ca de obicei, ghidandu-si buzele catre gatul lui. Ciudat, dar avea pielea fina - si palida, frumos mirositoare, trebuia sa recunoasca, parea numai bun de muscat. Isi puse cu nonsalanta bratul drept pe dupa gatul lui, astfel incat sa aiba liber in partea dreapta. Isi intoarse capul pe jumatate intr-o parte, prinzandu-i o bucatica de piele intre buze si tragand de ea, 'sugand-o' pentru cateva clipe.
"Te ademeneste .."
"Nu te flata singur, scumpule .."
"Atat de cald, de ispititor, de acru .."
Isi pleca putin capul intr-o parte, ca sa nu existe riscul de a da nas in nas - li se intamplase de cateva ori si fusese chiar destul de jenant, asa ca se putea spune ca-si invatase lectia -, inchizandu-si ochii pe jumatate, pentru ca celelalte simturi sa devina inca si mai ascutite. Buzele i se intredeschisera pe masura ce centimetrii dintre ei dispareau unul dupa altul, transformati in scurt timp in milimetrii abia existenti.
"Sangele meu."
Ii atinse pentru o secunda mult prea scurta buzele, mai mult pentru a-l flamanzi, pentru a-l face sa-si doreasca mai mult, pana cand avea sa ceara el singur. A doua oara, dura ceva mai mult. Isi freca buzele de ale lui intr-un mod persuasiv, prinzandu-i-o pe cea inferioara intre dinti si gustand-o, simtindu-i aroma atat de .. umana, pentru ultima oara, probabil. Isi strecura varful limbii printre buze, pentru cateva clipe, atingandu-i dintii cu ea.
"Nu-mi spune ca tu nu te simti atras .." murmura dupa cateva clipe, pe un ton usor sarcastic, urcand cu buzele pana la urechea rusului, pentru a se asigura ca avea sa prinda fiecare cuvintel din ce spunea ea. Ii atinse scurt lobul cu limba, lasand o urma de saliva pe drumul spre barbie, si apoi mai jos, pana la gat. "Se vede in privirea sa .." adauga in continuare, imobilizandu-i ceafa cu mana stanga, ca sa se asigure ca nu avea sa incerce sa faca o miscare brusca. "In miscarile tale .." sopti, atingandu-i in treacat coapsa cu a ei, ca-ntr-un gen de invitatie fara cuvinte. "Modul in care te uiti la mine, in care ma atingi, felul in care reactionezi cand iti vorbesc .. Iti par atragatoare, nu? Doar nu ma crezi o .."
Se opri brusc. Buzele ii ajunsesera pe partea laterala a gatului - cea dreapta, mai exact -, iar mainile care se ocupasera pana atunci cu mangaierile il imobilizara intr-o secunda; isi infipse degetele in bratul lui, in timp ce cu cealalta ii tinea capul nemiscat, uitand ca un om este totusi mai fragil decat un vampir. O sclipire salbatica ii traversa ochii, desi Reese nu putea sa o vada, si, cand vorbi din nou, vocea ii suna usor harsaita:
"Proasta."
Si-si infipse dintii in gatul lui.
In primele cateva secunde, totul decurse normal. Era ca de fiecare data cand se hranea: sangele caldut, de un gust dulce-acrisor, inselator dar in acelasi timp mirific, ii umplu cerul gurii, dupa atat de mult timp in care doar tanjise la el, facandu-i imposibila orice incercare de a mai spune ceva. Nu-l chinui asa cum ar fi meritat, nu-si infipse coltii prea adanc, dar avu grija sa se asigure ca avea sa-l doara suficient cat sa-si dea seama ce simtise ea in acele momente - era o razbunare pentru toate momentele de umilire, de contraziceri sau de provocari stupide.
Fu nevoita sa-si conduca mainile pana pe pieptul lui si sa-i dea un branci puternic in spate, ca sa poata sa se opreasca. Abia in moemntul in care trupul lui se afla la o distanta acceptabila, reusi sa respire din nou, destul de sacadat, ce era drept. Arunca o privire in jos, spre maini. Erau patate de sange, si la fel si roba pe care o atinsese fara sa-si dea seama. Simtea lichidul caldut cum ii acoperea buzele si i se scurgea din coltul gurii pana pe barbie, facand-o sa se infioare in continuare. Isi linse buzele, apoi degetele, ca sa se asigure ca nu pierdea nimic, inainte sa-si ridice privirea spre Reese.
Tehnic vorbind, o transformare nu dureaza mult, dar depinde de cat de rezistenta e fiecare persoana, de cat de mult poata sa lupte cu veninul. Nu ar fi trebuit totusi sa fie nevoita sa astepte mai mult de 10 minute. Si totusi, in mod ciudat, nu simtea nicio urma de regret, asa cum probabil ca ar fi trebuit. Acum singurul lucru pe care il mai avea de facut era sa astepte, putea sa lase remuscarile pentru alta data.
Se tranti pe ios, in fund, cu genunchii la piept si bratele sprijinite de el, cautandu-si o pozitie mai comoda in timp ce astepta ca totul sa se termine. Se simtea de parca urmarea un film horror, sadic, cu vampiri. Isi sprijini capul de zis si-si inabusi un cascat, fara sa-si desprinda privirea de pe trupul lui Reese.


[ ... ]


Simti in clipa urmatoare o patrundere a pielii de un tais mic, dar enervant, chiar dureros. Inima care incepu sa pulseze mai mult sange in intregul organism pentru a impiedica extinderea veninului, lucru care insa nu se intampla conform dorintei trupului. SE trase inapoi, ducandu-si antebratul la gura, avand o senzatie de greata nemasurata, in timp ce printre dinti i se infiripa un siroi de sange care i se scurse pe buze, in jos, pe gat, imprimandu-se in materialul camasii albe, contrastand atat de bine culorile, ca o crima bine infaptuita pe zapada alba. Se apropie de balustrada, proptindu-se cu ambele maini de ea pentru a nu cadea in genunchi. Rasuflarea i se taie pentru cateva secunde, inima incetand sa mai bata asa cum o facuse in trecut. Picioarele i se inmuie, nemaisustinandu-i greutatea corpului. Bratele erau insa puternice. Ameti, fapt pentru care-si inchise ochii si cu ultima forta isi concentra intreaga energie in creier, ordonandu-i acestuia sa transmita influxuri electrice peste tot pentru a nu se stinge. Nu stia exact cat durase asta, cat timp ramasese inconstient si daca intr-adevar reusise sa supravietuiasca. Ca om. Si nu ca altceva.
In clipa in care-si deschise ochii avusese senzatia ca acestia strabat crengile copacilor pana in departare, ca putea vedea mai limpede decat de obicei si pe o distanta foarte lunga. Auzul i se accentuase, putea simti fiecare fosnet al crengilor, fiecare pasare cu ale ei batai din aripi care traversa cerul intunecat. Mirosul. Adulmeca miros de sange proaspat intr-o incapere alaturata, atat de dulce, de aromat, de parfumat. Buzele i se strapunsera de doi colti ascutiti ce aparusera din senin, lucru ce-l indemna sa-si controleze pozitia. Dadu drumul barei de la balcon, mentinandu-se acum pe propriile lui picioare. Respira, insa nu putea simti aerul in plamani. Placuta senzatie.
Se intoarse cu privirea spre femeie, pe care o gasi ghemuita, jos, pe ciment, rezemata de zid. Nu facuse altceva decat sa se gandeasca la locul acela, pentru ca in clipa urmatoare sa se evapore, materializandu-se intr-o milisecunda in fata ei, pe vine.
Asadar, asta simtise ea in ultima perioada: mai nimic. Frumos, chiar foarte frumos.
"Ce ti-a luat asa de mult?" o intreza pe un ton ragusit, punandu-si palmele pe genunchii ei indoiti, zambindu-i in coltul gurii intr-un gest aparte. Isi linse buzele intr-un mod pe care ea nu trebuia sa-l interpreteze pervers, luand pe papilele sale gustative ultimele picaturi din sangele propriu. Delicios, dar ii mai trebuia zahar.


[ .. ]


"Ce pot sa spun? Nu eram sigura ca vreau sa te am pe cap pentru totdeauna."
Il prinse de gulerul camasii si-i trase capul mai aproape de a-l ei, cat sa poata sa-l sarute. Buzele lui se simteau altfel peste ale ei: mai reci, mai ferme. Scoase un suspin sonor atunci cand se departa de el, fortandu-l sa se aseze langa ea, pe podea, ca sa-si poata sprijini capul de umarul lui. Incepu sa se joace distrata cu nasturii de la camasa, incercand in acelasi timp sa-si dea seama de toate schimbarile pe care le suferise; se simtea ca in fata unui exponat de la muzeu, il studia curioasa, de parca nu mai vazuse asa ceva in intreaga ei viata. De fapt, chiar nu mai vazuse.
"De fapt, nici acum nu sunt sigura." adauga dupa cateva clipe, ca o intepatura. Urca cu degetele pana la gatul lui, pana cand atinse trecator semnul pe care i-l lasase. Erau doua intepaturi mai proeminente, de o parte si de alta, si cateva mai mici intre, formand un fel de semiluna pe pielea lui palida.






--------------------------------------------------------------------
I GUESS IT WASN'T REALLY RIGHT, I GUESS IT WASN'T MEANT TO BE
IT DIDN'T MATTER WHAT THEY SAID 'CAUSE WE WERE GOOD IN BED

[Antonia Friede]

(Posted Image)

KEEP THE PAST ALIVE !
evil will never find peace. it may triumph, but it will never find peace.

"Asteapta!"
Strigatul ei suna asurzitor in linistea anormala de pe strada, in timp ce se straduia sa-l prinda din urma. Luminile slabe ale felinarelor de prin preajma, ce abia reuseau sa strabata intunericul, nu ii erau nici ele de vreun folos. Grabi pasul, aproape incepand sa alerge, pana cand isi dadu seama ca abia daca-l mai vedea, la vreo cotitura. Scoase o injuratura de toata frumusetea in germana, recuperandu-si bagheta de undeva de prin buzunarul blugilor. O sfera de lumina albicioasa, ce-i inspira siguranta, se aprinse instantaneu in varful betigasului, linistind-o pe jumatate. Incetini pentru a doua oara in acea noapte pasul, doar ca de data aceasta Johann nu mai era langa ea. Nu ar fi vrut sa o recunoasca nici in gand, dar totul incepuse sa devina aproape infricosator: strada era pustie si nicio lumina nu se mai zarea, in afara de cea produsa de bagheta ei. Se lasase si frigul, si, cum era imbracata subtire, purtand in partea de sus doar o bluzita neagra, incepuse sa o ia cu tremuratul. Isi masa bratele, ca sa isi puna sangele in miscare, plimband varful baghetei mai intai la stanga, apoi la dreapta, in speranta ca avea sa vada vreo urma lasata de barbat.
"Am spus sa astepti!"
De data aceasta, i se putea simti o urma de amenintare in ton. De undeva din fata, de pe o straduta ingusta, vazu o umbra ce disparu prea repede pentru a-si dea seama daca apartinea cuiva cunoscut. Se incrunta si incepu sa se indrepte intr-acolo, pantofii sai cu toc mic stricand elementul surpriza. In linistea aceea, sunau parca asemenea unei cascade in mijlocul salbaticiei. Lua o pozitie defensiva, cu bagheta indreptata inainte, asteptandu-se ca dintr-o clipa intr-alta sa dea cu ochii de cineva.
Nimic.
Asa ceva era imposibil; era sigura ca vazuse pe cineva acolo. Se opri, sprijinindu-se cu o mana de peretele unei case si privi in fata, dupa cotitura, de unde incepea o alee stramta, unde nu reusea sa zareasca aproape nimic, nici macar cu ajutorul baghetei. Poate ca ar fi fost timpul sa se intoarca acasa, totusi. Nu-i placea deloc modul in care incepusera sa decurga lucrurile si un gand neplacut i se infiripa in minte: daca fusese atrasa intr-o cursa? Intotdeauna crezuse ca Johann se temea prea mult de ea ca sa faca asa ceva, dar, acum ca se gandea mai bine, isi dadea seama ca barbatul avusese de cand il cunostea ceva ciudat. Un lucru care o facea sa nu se increada in el. Ca si cand nu ar fi fost tocmai uman. Exista o stralucire ciudata in ochii acestuia ori de cate ori se uita la ea - si, din pacate, nu era vorba de dragoste, oricat incercase sa-l seduca - iar miscarile lui erau cu mult mai gratioase decat ale oricui, in ciuda corpului mai degraba masiv.
Isi cobori bagheta, odata ce realiza ca nimeni nu era acolo, sprijinindu-si mana de gaica blugilor. Probabil ca totul era in gandul sau, Johann o luase pur si simplu inainte si nu realizase ca ea se pierduse pe undeva pe strazile intortocheate ale Berlinului. Daca revenea la sediu, probabil ca in scurt timp avea sa apara si el. Cu acest gand in minte, se relaxa oarecum, desi ochii continuau sa i se plimbe vigilenti in toate partile, si incepu sa mearga inapoi, cu spatele. La urma urmelor, nu mai avea niciun motiv sa ramana acolo: devenea din ce in ce mai frig iar locul parea complet abandonat. Ba chiar ii dadea fiori pe sira spinarii.
Prea repede pentru a-si da seama ce se intampla, se trezi smucita cu o putere neomeneasca din locul in care se afla si lipita, brusc, de peretele unei case din apropiere. Scoase un tipat de surprindere si de spaima in timp ce bagheta ii aluneca dintre degete, rostogolindu-se pe dalele din piatra ale strazii si oprindu-se la o distanta deloc avantajoasa. Partea buna era ca nu se stinsese, iar la lumina ei slaba reusi sa distinga trasaturile lui Johann, ce statea mai aproape de ea ca niciodata, cu mainile lui mari si puternice strangandu-i incheieturile, ca o pereche de catuse. Chipul lui, de altfel placut, era acum schimonosit intr-un zambet sadic ce nu prevestea nimic bun.
"M-ai speriat."
Incerca sa para in continuare nonsalanta in timp ce se straduia sa se elibereze, fara succes, insa. De fiecare data cand vroia sa-si miste mainile, degetele lui Johann se strangeau si mai tare in jurul incheieturilor sale, pana cand se stramba de durere. Barbatul paru brusc mai bine-dispus, cand se prinse ca nu facea decat sa o chinuie, iar chipul lui, neobisnuit de palid, se apropie si mai mult la ei. Buzele lui ajunsera undeva langa urechea Antoniei, facand-o pe tanara sa se infioare dintr-un motiv pe care nu il intelegea. Nu-si daduse seama pana in acea seara cat era de rece, sau era de vina doar temperatura scazuta de afara?
"Asta era si ideea."
Tacu. Putea sa-si dea seama ca situatia nu era deloc in avantajul sau, si incerca sa mascheze acest lucru. Parea mult mai puternic decat ea, avea si bagheta in buzunar, desi n-o folosea, pe cand a ei zacea la cativa metrii distanta, plus ca nu parea deloc dispus sa stea la discutii. Ca sa fie sincera, intotdeauna il crezise destul de naiv, pentru ca se folosise adeseori de el pentru a-si indeplinii toate dorintele. Acum insa parea ca situatia se schimbase in defavoarea ei, lucru care nu-i placea. Ii surase slab, cum putea ea mai dulce, incercand din nou sa se elibereze. Nimic. Iar zambetul de pe chipul lui disparuse intr-un mod ingrijorator, inlocuit de o masca de nepatruns. Singurul lucru care merita sesizat era sclipirea aceea periculoasa din ochi. Primejdie.
"Ei bine, ai reusit, acum poti sa-mi dai drumul."
Isi dadu seama ca-si racea vocea de pomana chiar inainte sa termine de vorbit, astfel incat, la sfarsit, in tonul sau se putea simti o urma de ingrijorare. Incerca sa-l loveasca cu ajutorul picioarelor, sa-l calce, dar tipul nu parea deranjat de nimic.
La fel de brusc ca si prima oara, chipul lui se apropie de al ei si-i prinse buzele intr-un sarut fugar, apasat, fara vreo atentionare dinainte. Primul gand fu acela de a-i da un genunchi acolo unde-l durea cel mai tare, dar isi dadu seama ca probabil asta nu ar fi dus la nimic bun, asa ca, fara tragere de inima, ii raspunse la sarut, in speranta ca avea sa o elibereze dupa. In cazul in care teoria sa era corecta, isi propuse ca, imediat ce avea sa fie inarmata, sa-i administreze o pedeapsa pe care sa nu o uite prea curand.
Gresise din nou. In loc sa ii dea drumul, Johann nu facu decat sa coboare cu buzele pana la gatul ei, atingandu-i pentru o clipa vena jugulara cu varful limbii, ceea ce o facu sa se simta pentru o clipa de parca ar fi fost cina tipului. Ideea in sine era atat de ridicola incat in mod normal ar fi izbucnit in ras, criticandu-se pe ea insasi. Clipa nu era insa prea bine aleasa, asa ca se abtinu, multumindu-se sa maraie scurt, a avertizare, si sa-si dea capul intr-o parte, in cazul in care ar fi vrut sa o sarute din nou.
"Te avertizez, daca nu imi dai drumul in momentul asta, o sa .."
Nu mai apuca sa spuna ce avea de gand sa-i faca.
In prima secunda, avu impresia ca un tantar ametit tocmai daduse cu ochii de ea si o intepase cu acul lui.
In a doua, se gandi ca cineva ii daduse foc cu o bricheta, dintr-un motiv stupid.
In a treia, realiza ca avea ceva infipt in gat. Ceva ascutit, care-i provoca mai multa durere decat simtise vreodata si-o facu sa tipe scurt, dar puternic, in timp ce simtea cum plamanii i se eliberau de oxigen, fara sa se mai umple la loc.
Ii luara alte cateva clipe pana sa-si dea seama ce se intamplase cu adevarat: Johann o muscase. Dar nu asa cum musca un barbat o femeie, din pasiune, pentru a o excita. Isi infipsese dintii adanc in carnea ei, intr-un mod pe care nu l-ar fi crezut posibil pana atunci. Locul in care pielea sa facea contactul cu coltii lui o ardea, ca si cand cineva o aruncase in cele mai adanc hau din Iad. Dupa cateva clipe, senzatia de fierbinteala se transforma intr-una de gheata, si nu mai reusi sa-si simta deloc gatul. Apoi capul, sau orice alta parte din corp. Ca o ultima sfortare, isi puse mainile - care ii fusesera eliberate, intre timp, desi nu-si daduse seama - pe pieptul lui Johann, si reusi sa-l impinga in laturi.
Isi dori imediat sa nu fi facut acest lucru, pentru ca momentul in care dintii lui i se desprinsera din carne fu acela in care inima incepu sa-i bata intr-un mod alarmant de repede, apoi de incet, si tot asa, intr-o continutate ametitoare. Din moment ce nu mai era stapana pe propriile picioare, simti cum aluneca pe jos, in fund, fara sa mai ia macar in seama contactul cu piatra rece de dedesubt. Mainile i se miscara singure, ajungand la rana de pe gat si incercand sa opreasca sangerarea. Un lichid de o culoare placuta incepuse sa i se scurga incet pe haine, patandu-i-le, dar nici macar nu baga de seama acest lucru.
Timpul incepu sa se scurga altfel decat in mod obisnuit. Avea impresia ca fiecare secunda cantarea cat un minut si ca fiecare minut se transformase intr-o ora (desi, dupa ce se uitase la ceas, constatase ca intreaga intamplare durase mai putin de o jumatate de ora). Durerea crestea in intensitate si se domolea, astfel incat de fiecare data spera ca avea sa se opreasca si de tot atatea ori trebuia sa infrunte dezamagirea. Senzatiile erau diverse: la un moment dat simtea cum se pierdea pe sine intr-un hau nesfarsit pentru ca apoi sa arda in flacarile Iadului, sa fie scufundata in cele mai adanci ape si, in cele din urma, sa nu mai simta ori sa auda nimic. Nici modul in care aerul intra si iesea din plamani. Nici bataile inimii. Nici piatra rece de dedesubt. Nici respiratia ei intretaiata.
Ochii i se deschisera brusc. Nici nu-si daduse seama cand si-i inchisese, dar cert era ca vedea totul intr-un alt mod. Totul era incredibil de detaliat si nu mai avea nevoie de lumina provenita de la bagheta ca sa zareasca pana si urma de praf din coltul cel mai indepartat. Undeva, cu mult deasupra ei, o bufnita traversa vazduhul. Putu sa simta aerul cum vibreaza. Auzea inima micuta a fiintei. Isi auzea si respiratia ce revenise, in cele din urma la normal. Acum, era asaltata de prea multe zgomote si simtea cum urechile sale stateau sa plesneasca.
Totusi, un singur lucru nu fu in stare sa vada ori sa auda. Pe Johann. Era ca si cand disparuse de pe fata pamantului cat timp ea zacuse astfel, ori poate fusese doar un vis si nici macar nu exista cu adevarat? Imposibil, schimbarile acestea nu se putusera intampla din senin.
Fu nevoita sa se sprijine cu mainile de zid ca sa poata sa se ridice, surprinsa de usurinta cu care facea fiecare miscare. Avea impresia ca plutea, intr-atat de usor i se parea propriul corp. Picioarele erau neobisnuite cu acest lucru asa ca facu cativa pasi sovaitori, ca un prunc ce invata pentru prima oara sa mearga, pana cand reusi in cele din urma sa ia o postura mai demna. Inspira cu putere, simtind cum un miros delicios ii umplea narile si ii alunga orice urma de ratiune. Fara sa planuiasca acest lucru dinainte, isi indoi genunchi pentru cateva secunde, iar in secunda urmatoare se afla pe acoperisul unei cladiri, aflat la mai mult de trei metrii deasupra.
In mintea sa se produse un declic, asa cum un elev realizeaza, dupa minute intregi de privit la foaia de hartie din fata, cum se rezolva o problema la matematica. Intr-un moment nu-si dadea seama, dar in celalalt realiza tot ce era, sau, mai bine zis, tot ce devenise, ca si cum cineva ii soptea aceste cuvinte la ureche. Nu-si permise totusi sa se gandeasca la acest lucru.
Arunca o privire la luna ce se intrezarea printre nori, si un zambet macabru i se intinse pe chip.
Acum, era timpul sa plece la vanatoare.



----------------------------------------------------------
LET YOUR MEMORIES GROW STRONGER AND STRONGER
'TIL THEY'RE BEFORE YOUR EYES.

[Antonia Friede]

(Posted Image)
(Posted Image)

NUME COMPLET: Maya Dealtry
VARSTA: saptesprezece ani
DATA NASTERII: 11 Mai 1992
LOCUL NASTERII: Birmingham, Anglia
CASA DE CARE APARTINE: Viperini


Maya este exemplul perfect de persoana aflata la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. O ora tarzie, o strada laturalnica, un accident nedorit.
Detinea o mare frumusete exterioara care o facea indragita de toti cei din jur, mai ales datorita zambetului ei nevinovat si bland. Putea sa convinga pe oricine ca era doar o copila ce nu ar fi facut rau niciunei muste, si se folosea de acest lucru. O fire destul de retrasa si nepasatoare la tot ceea ce se intampla in jur, apartinea casei Viperinilor, chiar daca avea multe abilitati care ar fi putut sa o duca la Ochi-de-Soim. In comparatie cu ceilalti colegi ai sai, nu avea o situatie materiala extraordinara, dar reusea de fiecare data sa ascunda acest lucru cu o ridicare mandra din spranceana sau cu o fluturare din genele lungi. Nu-i placea sa vorbeasca, nu socializa in general, si doar cateva persoane erau destul de interesante pentru ea. De obicei puteai sa o vezi asezata intr-o parte retrasa a bibliotecii, cu o carte de Farmece in dreptul ochilor.
Chiar daca nu parea, era o persoana infipta, care nu sovaia sa spuna lucrurilor pe nume, atunci cand trebuia. Dadea insa de obicei dovada de bun simt, atat fata de profesori cat si de ceilalti colegi si reusea sa-i impresioneze prin atitudinea ei simpla, oarecum nepotrivita pentru o Viperina, dar in acelasi timp superioara din modul in care raspandea in jur o aura de incredere. Chiar daca nu recunoscuse niciodata, era mai mult atrasa de colegele sale decat de baieti, motiv pentru care refuza toate ofertele acestora.
Suferea de un usor astm care ii punea probleme in anumite probleme, iar la prima vedere te ducea cu gandul la o fata fragila, ce nu poate sa faca nici doi pasi fara sa se clatine pe picioare. In contrast, personalitatea ei era una puternica si la fel si miscarile ei determinate.

---------------------------------------------------
I'LL TAKE THIS INK FROM MY ARMS AND WRITE YOUR NAME IN THE SKY
PLEASE DON'T USE MY LETTERS TO START YOUR FIRES THIS TIME

[Antonia Friede]

(Posted Image)

WHEN OUR TIME COMES !
convince yourself that it's not the reason you don't see the sun anymore.

Trecuse mai bine de cateva luni de cand devoratorii nu au putut face ceva. Chiar si cea mai mica tortura a unui membru din Minister. Atata vreme cat Antonia se aflase in Azkaban nu se petrecusera prea multe. Iar asta incepuse la un moment dat sa devina de-a dreptul stupid. Si plictisitor. Avand in vedere si faptul ca anul scolar se terminase, chiar nu mai avea multe de facut. Spre deosebire de alti profesori, ea, inainte, avea parte si de mici aventuri nocturne, nu neaparat pentru placeri cat pentru bani. O nemtoaica in Marea Britanie, proaspat sosita se vedea supravietuind cu greu. Dar atunci cand erau doua, totul decurgea foarte bine. Isi putea aminti foarte clar ziua in care plecase impreuna cu verisoara sa din Germania si cand pasisera impreuna pe peronul din Londra. Nu regretase cu nimic ziua aceea, chiar cea mai frumoasa.
Anglia. Ce-ti sugereaza tie locul asta?
Independenta. Haos. O viata noua.
Timpul trecuse. Trecea. Trece. Iar ea nu mai era o tanara libera, sau cel putin atat de libertina ca atunci. Dar isi facea de cap destul de mult. Nu-si amintea prea bine cum incepuse toata ;afacerea' lor cu devoratorii, cum Antonia ajunsese lidera lor, cum incepuse sa ucida, mai intai din trebuinta, apoi din placere. Cum toata treaba aceasta devenise nu o dependenta, cat o obsesie. Imaginatia omeneasca e un loc tainic, plin de amintiri primitive si dorinte nemarturisite. Mintea fiecarui om e o gradina salbatica, ξn care tot soiul de creaturi se-nalta si decad, unde se aud cβntece si sunt nascocite lucruri ce, ξn mod obisnuit, sunt condamnate si dezaprobate.[ ..] Adevarul e ca numai sufletul omenesc este ξn stare sa tinda spre perfectiune peste secole, doar oamenii ξnvata din faptele trecutului cum sa iubeasca si cum sa ierte. ( cronicile vampirilor - A . Rice )
Se facuse tarziu. Pe strazi,felinarele ardeau neintrerupte, palpaind ca focul lumanarii in bataia vantului. Unele dintre ele se stinsesera definitiv, lasand o intersectie de intuneric in jur. Se vazuse nevoita sa poarte pe ea o pelerina lunga, acoperindu-si capul cu gluga acesteia, in asa fel inat umbra sa-i mascheze identitatea si chipul. Recursese si la mici potiuni de transfigurare pentru a ramane protejata de membrii ministerului sau oricine altcineva. Se gandise initial sa se foloseasca de trupul dragalasei de Aurora, dar de ce sa nu se simta in pielea ei cand ii facea o vizita celei mai temute devoratoare din Londra?
Se putea spune, cu putina forta, ca ii era dor de ea. Sau de vremurile cand erau amandoua doar niste adolescente rebele si nehotarate. Antonia se schimbase destul. Atat fizic, cat si psihic. Devenise matura, ar putea spune, mai repede decat o facuse ea, desi era o diferenta de cativa ani intre ele pentru care Chrystal se arata cea mai mare. Nu dura mult pana cand ajunse in fata cladirii care-i era locuinta ...
Tipic incuiatilor, se vazu nevoita sa-si ridice mana dreapta pentru a apasa butonul soneriei. Ar fi fost mult mai simplu sa se foloseasca de o vraja. Dar stia ca vecinii verisoarei sale, majoritatea batrani curiosi, ar fi intrat cu usurinta la banuieli. Se auzi de pe partea cealalta a usii masive din metal un zumzet scurt, menit sa atraga atentia. Isi trase gluga putin mai mult pentru a-i acoperi chipul, in asa fel incat sa nu poata fi recunoscuta de cineva, in cazul in care ar fi existat persoane pasionate de plimbarile nocturne, sub clar de luna plina. Usa se deschise. Privirea i se ridica incet din pamant, intalnind ochii sclipitori ai Antoniei.
Antonia putu sa auda cu usurinta micul pocnet care-i semnala ca verisoara sa ajunsese, in cele din urma. Ii simtea mirosul placut, de lavanda, umplandu-i narile, ii auzea chiar si bataile inimii, daca-si incorda auzul.Se ridica lenesa de pe canapeaua pe care fusese tolanita pana atunci, din dreptul caminului, hotarandu-se sa-i iasa in intampinare lui Chrystal. Asta ar fi insemnat sa faca un lucru pe care nu il prea riscase, de cand evadase din Azkaban - sa iasa de afara.
Aproape ca putea sa simta aerul racoros de vara, din Londra, inainte sa deschida macar usa. Schita un zambet rece, coborand treptele, cu tocul pantofilor lovindu-se de piatra si spargand tacerea ce domnea deobicei pe strada. Zari in scurt timp silueta subtire, aparent fragila, a lui Chrystal, si se indrepta intr-acolo, cu bluzita subtire, neagra, pe care o purta, infoindu-se din pricina adierilor vantului.
"Chrystal! Bine-ai venit."
Isi indrepta privirea spre ea, avand siguranta ca o priveste. Scutura firav capul incat gluga sa alunece putin de pe varful capului, pentru a demasca chipul care schita un zambet prietenesc. Desigur, totul era in loc de salut.
Prin urmare, se intoarse pe calcaie, facandu-i un semn elegant din cap femeii, inspre casa.
"Urmeaza-ma."
Nu astepta mai mult de atat si facu un pas inauntru, strecurandu-se cu usurinta in incaperea slab luminata. Nu o mira, din moment ce Antonia era un vampir, ca locuinta sa sa fie atat de intunecata. In plus, se obisnuise cu bezna din sala de ACMN in care traia aproape zilnic. Nici ea nu era o fana a soarelui sau a luminii, multumita bizarelor inclinatii pentru lucrurile macabre care nu rezistau in bataia razelor solare.
"Antonia!"
Nu-si permise sa-i rosteasca numele pana ce usa nu se inchise in urma sa. Isi dadu gluga jos de pe cap, lasand descoperite firele blonde de par lung. Deschise pelerina, agatand-o dupa aceea in cuierul din stanga sa. Nu stia daca sa o imbratiseze - asa cum faceau in copilarie - sau daca varsta isi spunea deja cuvantul.
"Nu ne-am mai vazut de mult timp, nu?" constata, privind-o serioasa pe Chrystal pentru cateva secunde, de parca i-ar fi putut transmite tot ce vroia sa-i spuna doar cu ajutorul ochilor. Inainte sa o vada pe aceasta, se gandise ca avea sa stea pur si simplu si sa asculte, politicoasa, tot ceea ce dorea sa-i impartaseasca femeia. Acum isi dadea insa seama cat ii lipsea o discutie mai .. culta, cu o persoana care impartasea, in mare, aceleasi opinii ca si ea.
"Ai crescut."
Era cam impropriu si ilogic spus. Fiind vampir, nu imbatranea, dar nici nu intinerea. Ramanea .. intacta? Cam acesta ar fi fost cuvantul potrivit. Totusi, dupa ce nu o vazuse de ceva vreme, era cazul sa-i transmita ceea ce nu i-a transmis niciodata. Afisa un zambet multumit vazandu-si verisoara mai mica in siguranta, departe de ghearele Ministerului si-ale Ordinului.
"Multumesc de compliment. Si tu arati .. mai seducatoare ca niciodata." raspunse, cu un zambet in coltul gurii - era adevarat, verisoara sa parea ca poate sa sfarame inima unui barbat in mai mult de doua secunde. De fapt, era usor invidioasa pe sarmul ei. Normal, si ea putea sa se aranjeze si sa cucereasca pe oricine, dar deobicei se baza prea mult pe forta, atat de vampir, cat si de vrajitoare. Considera o pierdere de timp toate acele fluturari din gene.
Zambi in coltul buzelor. Nu stia de ce se simtea putin incordata odata ce auzi aceasta replica. Poate pentru faptul ca nu ii placea sa i se faca orice fel de compliment.
"Ti se pare doar .."
Isi intari replica cu un gest semnificativ din mana
"Vrei o ceasca de ceai, in timp ce-mi povestesti ce te-aduce pe aici?"
"Ar prinde bine."
Nu mai astepta raspunsul, si se grabi in bucatarie, pregatind o cana cu ceai, cu aroma de fructe de padure, si un platou cu fursecuri, pe care le aseza pe masuta din fata canapelei, in dreptul lui Chrystal. Cine spusese ca nu e amuzant ca un vampir, cautat pentru numeroasele crime, sa faca pe gazda perfecta?
Se aseza pe canapea, picior peste picior, curioasa din pricina noutatilor pe care trebuia sa le primeasca.
"Am vrut in primul rand sa te revad." incepu pe un ton lent, luand o gura de ceai. Puse cescuta iar pe farfurioara, privind-o atenta:
"Dupa cum stii, n-au intervenit probleme cat timp ai fost in Azkaban. Ca veni vorba, sper ca nenorocitii aia nu ti-au facut nimic rau acolo ..''
"Sincer, Chrystal, locul acela e ingrozitor. Nu au pic de respect!"
"Imi inchipui .." o aproba, incercand sa-si imagineze conditiile proaste de acolo si mai ales nefericitii angajati antrenati dupa unul din regulamentele acelea comuniste. Nu a avut niciodata neplacerea de a fi capturata si a fi trimisa intr-o inchisoare. Se putea considera .. noroc? Ceva ii spunea insa ca daca lucrurile nu vor merge asa cum au plnificat ele doua intr-un viitor apropiat va avea ocazia de a experimenta aventura verisoarei sale.
"Primul lucru pe care o sa-l fac cand vom pune mana pe Minister o sa fie sa distrug inchisoarea aceea. Sau nu! O sa-i inchid pe ei acolo, sa vad cum se vor descurca sa traiasca printre sobolani. Nu ar trebui sa-i deranjeze prea tare. Oricum sunt cu totii niste rozatoare dezgustatoare."
"Aminteste-mi sa te ajut in cazul asta." adauga imediat ce ea termina de spus. Sigur, o aproba pe Antonia. Stia ca atunci cand vampirita spunea ca ceva e scarbos - si nu considera prea multe lucruri asa ( exceptie facand oamenii ) - atunci intr-adevar era dezgustator!
"Oricum, am scapat mai repede decat am crezut. Nu a fost nevoie de nicio intrare prin efractie miraculoasa din partea Devoratorilor. Inchipuie-ti, tocmai un om de-al lor m-a eliberat! S-ar putea sa-l stii, lucreaza la Hogwarts. Reese."
Cat de interesant suna .. unul din oamenii de acolo sa elibereze un devorator atat de usor. Probabil Antonia recursese la cateva farmece - dupa cum o stie - si reusise sa-l ademeneasca in cursa. Reese. Chiar avea senzatia ca mai auzise undeva de numele acesta. Probabil Hogwarts. Da, Hogwarts. Daca-si aducea bine aminte, era profesor de psihomagie - ciudata materie! - si unul din acei tipi care se inchid in birou fara a mai stii daca a doua zi il vei gasi fie beat, fie mort, fie flamand.
"Psiho-" Logul? No."-patul." aproba imediat, reimmprospatandu-i memoria Antoniei. Nu avusese ocazia sa-l cunoasca personal, dar din priviri isi daduse seama ca nu era unul prea intreg la minte. Sau facea pe prostul.
"Un prost, dar care s-a dovedit de folos! De fapt, daca ma gandesc mai bine, a meritat sa-l las sa ma atinga. Bietul de el, e ca o marioneta. O sa ne ajute, poate, fara ca macar sa-si dea seama. Nu ca ar avea un cuvant de spus in privinta asta."
Si teoria sa se afirma acum.
"Esti sigura ca nu va vorbi?"
"Oh, nu." raspunse imediat, fara sa sovaie, razand batjocoritoare. "Reese este prea prost - sau, poate, suficient de inteligent - cat sa nu vorbeasca." Nu ca ar fi avut de-ales. De fapt .. aproape ca vroia ca acesta sa-si dea drumul la gurita, ca sa-l poata vana apoi ca pe un soricel, pana cand il prindea de codita. "Nu-ti face griji in privinta lui, Chrystal. E ultima noastra problema. De Nicholas am eu grija. Cred ca o sa-i fac o vizita, in curand, ca sa ma asigur ca nu spune nimic. Am .. metodele mele de convingere."
"Sunt convinsa." raspunse sincer, pe un ton degajat. Ii venea usor sa vorbeasca si sa glumeasca alaturi de Antonia. Nu se mai purtase atat de liber de cand amandoua erau niste adolescente. Se aseza mai bine in fotoliu, lasandu-si o parte a greutatii in sprijinul mainii de la bratele fotoliului. Gusta din nou din ceai, 743a20ca dupa aceea sa o fixeze pe Antonia cu privirea.
"Deci ..Ai ceva sa-mi spui, corect? De-asta ai venit, nu neaparat pentru ca te-a lovit brusc dorul de mine.''
"Nu gresesti niciodata." adauga zambind cu un usor sentiment de mandrie in glas. Antonia o cunostea foarte bine. Intre ele nu trebuiau sa existe ocolisuri sau secrete.
"Spune-mi, ce vroiai sa-mi zici?"
"Hm, am cateva .. probleme."
Nu s-ar fi asteptat sa zica asta vreodata. Se descurcase intotdeauna foarte bine. Desigur, intrase in mai multe belele din care scapase rapid. Aici insa era ceva mai .. complicat.
"Asta e o gluma, nu?" se interesa, studiindu-si apoi mai atenta verisoara, o cuta micuta aparandu-i pe frunte. Chrystal nu era genul de persoana care sa inventeze asa ceva pentru propriul umor, si, in plus, ceva din privirea acesteia ii spunea ca intr-adevar exista o problema. "Ce s-a intamplat?" mormai, cu ochii sclipindu-i usor, nestiind daca va avea ocazia sa puna mana pe cineva, pentru ca se legase de Chrystal, sau daca era ceva mai .. profund.
"Voi pleca in Germania o perioada de timp .. probabil pe parcursul vacantei de vara de la Hogwarts .."
Vorbea intr-un fel codat. Nu-i placea sa abereze, ori sa o lungeasca cu vorba. Nu-i placea nici insa sa zica totul direct si din prima. Trebuia intai sa .. studieze 'zona'.
"As vrea sa vii cu mine."
"Atat de mult timp? De ce? Ce s-a intamplat?" presa, aplecandu-se peste masa si luand un nou fursec, pe care-l sfarma in doar o clipita. Isi scutura degetele de firmituri, incruntata, simtindu-se dintr-odata incercuita, sugrumata - salonul parea prea mic. Trebuia sa iasa afara, si asta inca repede, daca nu vroia sa innebuneasca de tot.
Stia asta. Se departa de semineu, luand loc din nou pe fotoliul pe care statuse mai devreme, sau cel putin, aproximativ. Ocoli fotoliul, luand-o prin spatele lui. Se apleca usor, proptindu-si bratele, incrucisate, pe marginea spatarului mobilierului. Isi trecu o mana prin par, dandu-si din privire firele de par care o deranjau mai devreme.
"Lainhart s-a intors."
Replica veni pe un ton extrem de serios. Nu mai era la fel de glumeata ca mai devreme, ori de zambitoare. Asta era problema la care se referise cateva minute mai devreme. Vazu brusc cum Antonia impartasea aceasi stare cu ea. Nu rupse contactul vizual. Lasa ca tacerea sa puna stapanire pe incapere cateva secunde. De aici, raspunsul era ca si venit ....

----------------------------------------------
BLONDES ARE WILD, BRUNETTES ARE TRUE
BUT YOU NEVER KNOW JUST WHAT A REDHEAD WILL DO!

[Antonia Friede]

(Posted Image)